Sur, semeţ, ca o piază tăcută, vechi străjer al ţării de susCu aripa lină, clonţ de oţel, stră-bate zarea un şoim în văzduh. De sus veghează nemărginirea, orizonturi de om nepătrunseÎn nori zăboveşte fur-tună sau soare, iar ochii lui văd taine ascun-seeee.Câţi ani au tre-cut şi câţi s-or mai scu-rge peste me-leaguri de vrăjide visPământul azi verde stro-pit fusecu sâ-nge, pă- patriede-ai noştri buni, pentrupatrie au uci- isŞoim în văz-duhfrate-nari-patdu-mi amintirea dep-par-teSă nu mor nici-o-dat'Decei ce m-au cu-nos-cut,în inimi nu m-or ui-taŞoim voi fi şi e-ucu ti-ne voi zbu-ra.cei ce m-au cu-nos-Mai rece curge acum toamna, apusurile sunt tot mai lungi şi tristecoşuri trâmbefum se înalţă, prin văi cad copaci sub barde-ascuţiteSe simte frigul iernii ce vine când codrul pare mort şi-ngheţatUn şoim e-n vazduh, sau poate sunt eu, strajă sub nouri, nouri purtatdu-mi amintirea dep-odat'Deinta